Sleep? Do I have to?

Doua lucruri am de subliniat asta-seara si voi incepe cu al doilea:

Nu scriu blogul asta pentru a mi se recunoaste talentul sau anti-talentul in ale scrisului, nici ca sa am nu stiu cate view-uri pe saptamana, pe luna si alte  bla-bla-uri din astea cotidiene, reactii alergice ale atrasului atentiei. All my life I’ve been avoiding people staring at me. Il scriu pentru mine, pentru ca sa-l pot reciti candva, il scriu ca sa ma simt liber ca pot scrie undeva ce vreau, in vazul lumii, nu intr-un jurnal ascuns intr-un sertar sau in alt jurnal criptat in metafore ce pentru fiecare citittor ar putea insemna altceva.

Si il mai scriu pentru ce-i ce vor firmituri din mine, pentru cei ce vor sa citeasca ce scriu, din pur amuzament sau, de preferat, pentru ca vor sa ma cunosca si altfel. Scriu liber, scriu fara sa ma grabesc, deseori fara sa ma uit la ce am scris acum 2 minute, scriu cum imi vine, incercand sa nu gresesc macar gramatica limbii romane. Unde gresesc sa-mi ziceti, fara frica, fara mila, ca sa corectez. Feel free to share your thoughts writing your comments.

—

In a doua juamtate a acestui post va voi descrie o displacere a mea urmata de o dorinta ascunsa ce nu cred ca se va implini decat cand

voi iesi din trupul asta ce ma limiteaza. Limiteaza? Da, fiindca trebuie sa-l odihnim, ca sa poata face fata zilei de maine.

Da, nu-mi place sa dorm! Am trai dublu daca nu ar fi nevoie sa dormim… Sa ne alimentam doar cu mancare si apa… Fara somn. Mi-ar place atat de mult.

Cred ca mi-as dedica zilele lumii, pentru invatat, servici, scoala, familie (parents, that kind of family), iar noaptile mi le-as pastra mie, singur sau langa frumusetea mea … Am avea timp poate pentru toate cartile, filmele, muzica de care am facut rost dar nu am avut linistea necesara sa le folosim ca atare. Sa va mai spun ca m-am obisnuit sa stau pana tarziu facand… nimic important? Just my little and quite many pleasures.

Da, ma simt ca nou dupa ce dorm 8-10 ore si e atat de bine… Dar mi-ar fi si mai bine sa nu fie nevoie de la inceput de asa ceva… Me? I got used to being tired, sleeping almost 5 hours per day; la servici ma injunghie un somn pe la ora 2 de nu mai am chef de nimic, nici prezenta oamenilor nu o mai suport atat de bine pe la acea ora, dar cand vine seara, pe la 7, nu mai am nimic. Atunci sunt fresh, ready to dance standing up or with my fingers through a long, smooth hair (No, not mine! ). Stiu, stiu ca nu doar trupul are nevoie de somn, ci si mintea, creierul nostru, ca sa se poata odini dupa stresul unei zile, sa desarte toate prostiile acelei zile, sa pastreze ce ne vom aminti inca si sa se pregateasca pentru o noua zi.

Ma duc la somn acum. Poate voi continua postul acesta cu niste ochi ce nu vor sa alunece din orbite. (:|

PS: O melodie de adormit somnorosii: Méav – Close Your Eyes