Recomandare film: Blindness

De ce sunt treaz de la 6:30? Simplu: a trebuit sa ma duc la baie. De ce nu mi-am bagat nasul inapoi in perna? Fiindaca imi plac prea mult diminetile, ca sa le pierd.

Si azi nu am pierdut-o, fiindca m-am uitat la Blindness… Cum a fost filmul? Cutremurator, socant, breathtaking!
Sa zicem ca dupa film iti vine sa multumesti oricui, lui Dumnezeu, vre’unui sfant, parintilor (chiar daca-s la zeci de kilometrii distanta), iubitei/iubitului care sforaie incet langa tine, paznicului de la facultate, controlorului ca te-a prins iar fara bilet, oricui pentru orice iti vine in minte.

Te uiti in jur, in camera in care te-ai trezit si multumesti ca e a ta, esti recunoscator pentru orice marutnis, pentru adidasii rupti, dar care se potrivesc atat de bine pe picioarele tale, pentru camasile/bluzele ponosite, dar care te fac sa te simti Tu (yourself), pentru rasnita de calcultator care stii ca inca cea mai sigura metoda de a aduna lume pentru o bauta, plimbare, film, seara de clatite, whatever, ca ar putea fi mai curat in jurul tau daca ai vrea…
Esti recunoscator ca poti sa vezi toate astea, ca le poti mirosi in voie (da, mai ales adidasii aia), ca le poti simti cu degetele tale imperfecte, le poti atinge fara sa te zoreasca nimeni (buclele ei/lui, o ureche, obrazul, sprancenile, nasul ei/lui care-s atat de linistite cand doarme :”>), ca poti gusta atatea si atatea arome, ca ai putea sa simti totul din jurul tau in vreun fel sau altul, fara sa-ti impuna nimeni nimic. Macar pentru o zi… Azi. Si ca maine cel mai probabil va fi la fel.
Si multumesti ca tot ce ai, nu ti le ia nimeni, ca le poti da oricui spre ajutorul lor si ca de vrei, sunt lucruri la care poti sa tii cu dintii, sa nu le dai la nimeni, si chiar daca stii ca e o copilarie, nimeni sa nu vrea sa-ti ia acest privilegiu, acest moft, aceasta dorinta.

Ma gandesc acum la inceputul filmului… La actiunea si faptele ce mi-au fost date sa le vad… Apoi la sfarsitul lui. Apoi ma gandesc la ziua mea de ieri. N-am crescut deloc de ieri pana azi. Azi vreau sa “cresc” un pic, sa dezvolt ceva la mine. Orice, numai sa stiu ca am facut ceva, ceva iesit din rutina… pardon, din comun.