Chimicale …

Rejecting chemicals… again.

Luni, primavara.

E imposibil sa nu-ti placa mirosul primaverii… dintr-un maxi-taxi. >:)

Shhh. :-$
A se incepe dimineata cu un autobuz ce trece prin fata ta, cand tu inca astepti la semafor si-ti zici ca nu-i nimic, va lua grosul din statie iar tu vei ramane ca un caimac ce se va lafai pe scaunul de plastic “moale” a unui alt autobuz sau in cel mai nefericit caz in scheletul unui fost scaun de maxi-taxi pana la “binecuvantatul” loc de munca.
Trec 2 minute, 5, 7… Statia se umple iar ca o balta cand ploua torential si abia se zareste de departe un galbejit de microbuz. Incerc sa ma urc: fara succes. “Nu-i nimic”, din nou. Mai trec 2 minute, 5, 7… Vine un 20, care m-ar putea duce juma’ de drum. Il iau, stand pe scari, of course, pe scara de fapt, ca degeaba pun pluralul; v-as minti. Merg doua statii, pentru care tre’ sa ma cobor la fiecare, ca sa se coboare lumea, simtindu-ma ca o usa in flesh and bones, activata de un sofer plictisit.

Scrisoare catre Fat-Frumos

Vama Veche  – Scrisoare catre Fat-Frumos

“Te urasc Fat-Frumos,
Te urasc in numele tuturor calculatoarelor din lume
Tastez numele tau, si mii de pagini imi vorbesc despre tine
Si tu nu esti nicaieri Fat-Frumos
Si nici zmeul nu mai e printre noi
Asa as fi fost sigur ca ai existat
Ai plecat Fat-Frumos, si ai luat cu tine si binele sï rau”

Acum fiecare va inlocui Fat-Frumos cu ce ne-a sau ne lipseste din viata asta trecatoare….
Doamne, de-as fi avut melodia asta acum 2 ani de zile, ce s-ar mai fi potrivit… Cui dedic melodia asta? Mie si vremurilor ce au trecut.
Si multumesc Cassiopeeiei, ca de la ea stiu melodia.

PS: Pentru versuri aici.